Inginerul constructor Phil Schneider afirma!
„Există multe zvonuri că pe teritoriul SUA s-ar afla numeroase tuneluri militare secrete. Dacă zvonurile sunt
adevărate, atunci aceste tuneluri au fost excavate cu masini precum cele din imaginile de mai jos (sursă: U. S.
Department of Energy).
Majoritatea săpăturilor sunt făcute sub directa supervizare a armatei, toate informatiile fiind strict secrete. Fosti angajati ai acestor complexe au evitat ani de-a rândul să povestească despre aceste constructii subterane masive, aflate în locatii cum ar fi: Zona 51 (situata la 90 km de Las Vegas, Nevada), Northrop facility din Antelope Valley, California (se zvoneste că ar fi 42 de niveluri), precum si complexul din Lockheed, aproape de Edwards, California. «Bugetul negru» înghite în prezent minim 1,25 miliarde de $ pe an. Cel putin această sumă este folosită pentru asa-zisele «programe negre», cum ar fi acelea de construire de baze subterane militare. În prezent există 129 de baze militare subterane pe teritoriul SUA. Acestea au fost construite zi si noapte, fără întrerupere, încă de la începutul anului 1940. Unele au fost construite chiar mai devreme. Aceste baze sunt, practic, niste orase subterane mari, între care circulă trenuri de mare viteză. Ele functionează pe principiul levitatiei magnetice, care dezvoltă viteze de până la 2 Mach. Mai multe cărti au fost scrise despre această activitate… În medie, adâncimea unei astfel de baze este de peste 1,6 km, acestea fiind practic adevărate orase subterane. Toate ocupă un spatiu între 4,3 si 6,8 km3. Utilajele pentru forat sunt cu laser, ele pot face un tunel de peste 11 km într-o singură zi. Am fost implicat în construirea unei anexe la baza subterană militara de la Dulce, care este probabil cea mai adâncă bază. Se extinde subteran pe mai multe niveluri si are peste 4 km adâncime. Am ajutat la construirea a cel putin 13 baze militare subterane în SUA.“
Dr. Bill Deagle, decembrie 2006, conferinta de la Granada Forum: „... ei folosesc masini de făcut tuneluri încă din anii '90, care pot fora printr-un teren cu rocă dură, câtiva zeci de km pe zi, care pot sfărâma rocile cu o energie laser mare, al cărei impact pulverizează roca în nanoparticule, astfel încât nu rămâne moloz în urmă. Astfel, se formează un învelis exterior precum cel vulcanic, iar spatiul din interior este folosit de trenurile superrapide, care calatoresc cu viteze de până la 2 Mach, între aceste orase subterane foarte bine organizate. Există 132 de baze în SUA, la o medie de 8,6 - 11,6 km3 în volum si o adâncime de 2,4 - 7,2 km. Acestea sunt construite la depărtare de zonele geotectonice, dar tocmai din cauza lor vor apărea o multime de alte zone geotectonice. De ce se grăbesc ei să facă acest lucru? Pentru că stiu că va veni o catastrofa. Si de unde provin toti acesti bani? Nu provin de la „Bugetul negru“ propriu. Provin din vânzarea ilegală a drogurilor. În SUA există, în urma unor estimări ale conservatorilor, un sfert de miliard până la o jumătate de miliard de dolari proveniti din vânzarea de droguri pe teritoriul SUA, bani care merg direct în aceste bugete subterane, din care 90-95% merg către DUMB (Deep Underground Millitary Bases – Baze militare subterane la mare adâncime).“
Următoarele pasaje au fost extrase din cartea „Underground Bases and Tunnels“ de Richard Sauder, Ph. D.:
„Utilajul pentru forări la adâncime numit Nuclear Subterrene a fost proiectat la Los Alamos National
Laboratory, din New Mexico. Un număr de brevete si câteva documente tehnice federale au fost depuse pe
aceasta temă de către oamenii de stiintă la Los Alamos, dar apoi toate acestea au dispărut fără urmă. Acest
utilaj bazat pe energie nucleară înaintează topind solul si roca din calea lui, vitrificând solul si lăsând în urmă
un tunel solid, neted, ca de sticlă. Căldura este furnizată de un reactor nuclear compact, care recirculă un fluid, format din litiu lichid, de la miezul reactorului până la suprafata de contact, unde acesta topeste roca. În procesul de topire a rocii, litiul îsi pierde o parte din căldură. Apoi, acesta este trimis înapoi, de-a lungul exteriorului masinii, pentru a ajuta la răcirea rocii vitrificate, în timp ce masina înaintează. Litiul răcit este introdus înapoi în reactor si ciclul se repetă. În acest mod, Nuclear Subterrene pătrunde prin rocă, la o temperatură de 2.000 grade Fahrenheit (1.100 Celsius), croindu-si drum în adâncime. Primul brevet pentru utilaje de tip Nuclear subterrenes a fost patentat de către Comisia pentru Energie Atomică din SUA în 1972. Ulterior, în mod foarte semnificativ, Comisia pentru Energie Atomică din SUA si Administrata pentru Cercetarea si Dezvoltarea Energetică din Statele Unite au interzis aceste brevete. Nuclear Subterrene are un avantaj considerabil fată de TMS-urile mecanice, deoarece ele nu lasă în urmă niciun fel de moloz, care ar fi trebuit eliminat cu cărucioare, trenuri, camioane etc. Acest lucru simplifică foarte mult constructia de tuneluri. Dacă există Nuclear Subterrene acum, atunci prezenta lor, cât si tunelurile pe care le fac, ar fi foarte greu de observat, din simplul motiv că nu ar exista urme sau resturi, asa cum se petrece cu dispozitivele conventionale pentru constructia de tuneluri. În 1972, brevetul dispozitivului afirma limpede acest lucru. Rezumatul explicativ consemna: «... resturile pot fi eliminate sub formă de rocă topită, atât pentru consolidarea tunelului, cât si prin împrăstiere în fisurile apărute în rocile din jur. Burghiul de topire al rocilor are o formă care, datorită presiunii de propulsie suficient de mari, poate să producă crăpături în rocile situate radial fată de burghiu, datorită presiunii hidrostatice ce se formează în rocile topite înaintea burghiului. Toată topitura nefolosită la consolidarea tunelului este fortată să pătrundă în crăpături, unde aceasta rămâne cristalizată.» «…O astfel de consolidare (vitroasă) elimină, în majoritatea cazurilor, costisitoarea si dificila problemă a eliminării resturilor si, în acelasi timp, are avantajul producerii unei carcase protectoare pentru tunel.» (U. S. Patent No. 3.693.731 din data de 26 septembrie, 1972) Astfel, avem o masină de realizat tuneluri care nu lasă resturi si produce o căptuseală protectoare vitroasă care îmbracă tunelul în urma sa. Trei ani mai târziu a fost depus un alt brevet, pentru o masină de săpat tuneluri mari în rocă moale sau umedă, argiloasă sau în sol cu bolovani, care separă simultan miezul tunelului de topitura termică, formând o căptuseală de sprijin prin separarea materiei topite de peretii escavati si detasând materia din fata tunelului cu ajutorul unui mecanism în care căldura necesară topirii si materialele pentru căptuseală sunt prelucrate de un reactor nuclear compact. Practic, după solidificare apare un zid vitros care căptuseste în mod uniform tunelul. Acest brevet din 1975 specifică în continuare că echipamentul este destinat escavării de tuneluri de 12 metri în diametru sau chiar mai mult. Resturile din săpătură, pe care utilajul de escavare le preia în timp ce înaintează, ajung să formeze partea interioară a peretelui tunelului. Deci, într-un limbaj mai simplu, acest echipament va roi un tunel având o suprafată perfect cilindrică. Din resturile topite de rocă si sol, utilajul de escavat tuneluri va realiza o căptuseală solidă, vitroasă. În acelasi timp, acest echipament de făcut tuneluri va măcina o parte din roca si solul desprinse din scobitura topită si o va transporta în partea din spate a utilajului, pentru eliminare cu ajutorul cărucioarelor, amestecătoarelor de moloz etc. Un al treilea brevet a fost trimis către Administratia pentru Cercetarea si Dezvoltarea Energetică din Statele Unite (United States Energy Research and Development Administration) cu doar 21 de zile după cel precedent, în 27 mai 1975, pentru un utilaj asemănător cu cel patentat la 6 mai 1975. Poate că unii dintre cititori au auzit acelasi zvon pe care l-am auzit si eu, care circulă ca un vârtej în literatura OZN si în cea neoficială: povesti despre tuneluri secrete sau tuneluri vitroase escavate cu ajutorul unor utilaje cu laser. Nu stiu dacă aceste lucruri sunt adevărate. Dacă sunt, atunci poate că acele tuneluri vitroase sunt făcute de către acele Nuclear Subterrene, descrise în aceste brevete. Un cititor atent va observa că toate aceste brevete au fost obtinute de către agentii ale guvernului SUA. În plus, toti, mai putin unul dintre inventatori sunt din Los Alamos, New Mexico. Desigur, însusi Laboratorul Los Alamos este subiectul unor zvonuri despre existenta încăperilor si a tunelurilor subterane, despre micii cenusii si multe alte fenomene sub acoperire ce se desfăsoară acolo.“
Sursa: http://www.info.po9t.com/
Baze subterane clandestine si o multime de răpiri extraterestre
Lumea bazelor subterane secrete (a căror existentă nu este recunoscută de guvern, asa cum a fost cazul, până nu de mult, cu Zona 51 – Area 51) Tine de domeniul militar, la care accesul este strict reglementat si despre care nu avem decât informatii fragmentare. Secretul militar si teroarea prin care aceste secrete sunt mentinute fac ca sursele să fie de cele mai multe ori anonime si din această cauză datele care ajung la public par a fi mai degrabă povesti decât mărturii reale, iar continutul relatărilor este adesea neobisnuit. Cercetători seriosi precum Richard Sauder au urmărit cu un anumit succes să scoată în evidentă unele date concrete, care nu pot fi trecute cu vederea, ca, de exemplu, listele cu anumite baze militare secrete, istoricul tehnologiilor folosite pentru construirea bazelor sau ratiunile oficiale care i-au determinat pe capii militari să lanseze asemenea programe aparent utopice. Atunci când căutăm să aflăm ceea ce se petrece cu adevărat în interiorul bazelor, discursul pasionatilor de această temă are însă, aproape întotdeauna, conotatii fantastice, trimitând în mod direct la ufologie si la răpirile extraterestre. Medicul Helmut Lammer, autor al unor cercetări în domeniul foarte specific al răpirilor realizate de militari în colaborare cu asa-zisi extraterestri, subliniază în mod clar în cartea sa „Milabs: Controlul militar asupra mintii si răpirile extraterestre“ legătura dintre aceste două subiecte: „este foarte interesant de constatat că aproape toate persoanele care au fost victime ale răpirilor „Milabs“ (răpiri înscenate realizate de militari în colaborare cu asa-zisi extraterestri) relatează că au fost transportate înăuntrul unor baze subterane secrete. Cercetările făcute de dr. Richard Sauder au arătat că aproape fiecare agentie federală si fiecare institutie militară din Statele Unite are propriile sale baze subterane în toate Ńările. Unele dintre acestea sunt într-atât de secrete, încât nu se află de existenta lor decât prin zvonuri. Alte tări au construit în timpul războiului rece complexe subterane enorme. O vilă de la tară din Essex, în Anglia, servea drept bază militară pentru guvernul britanic si pentru comandamentul militar în cazul unui atac nuclear. Iar în spatele fatadei blindate anti-explozie care proteja vila se găsea intrarea într-un imens si neobisnuit labirint format din diverse amplasamente care fuseseră săpate foarte adânc sub versantul unei coline, protejat de ziduri de beton groase de treizeci de picioare. Complexul fusese construit în cel mai mare secret de către contractanti care nu aveau nici cea mai vagă idee despre ceea ce construiau sau despre scopul în care avea să fie folosită baza. Mai mult de 600 de persoane-cheie, inclusiv primul ministru, aveau dreptul de a locui acolo [...]. Trecând în revistă studiul realizat de dr. Thomas Bullard privind asa-zisele răpiri extraterestre, am descoperit că relatările aparent suprarealiste ale unor sejururi în astfel de stranii complexe subterane reprezintă un element recurent în respectivele evenimente.“ Dr. Bullard a stabilit un scenariu foarte specific si care este aproape identic în cazul tuturor mărturiilor, ceea ce este semnificativ si poate indica, din păcate, si înscenarea răpirilor sau fabricarea într-un scop subversiv a acestora:
– faza pregătitoare: entitătile extraterestre plasează persoana răpită într-un mediu protejat, în vederea realizării
călătoriei;
– călătoria: se efectuează un tranzit cât se poate de concret către „lumea de dincolo“;
– subteranele: victima răpirii este dusă în subteran;
– peisaj: victima răpirii vede lumea extraterestră din afară;
– muzeu: victima răpirii efectuează un fel de excursie în aceste universuri, excursie care include „vizitarea“ unui
fel de muzeu sau de grădină zoologică. Pentru a ne face o idee mai clară despre lumea descrisă de aceste victime, iată relatarea făcută de victima unei asa-zise răpiri, relatare scoasă în evidentă în cadrul cercetărilor realizate de dr. Lammer. Este vorba despre răpirea lui Evelyn, o femeie de nationalitate americană: „Îmi amintesc că am fost răpită si dusă pe un splendid vas auriu care a fost amplasat în interiorul versantului unui munte, într-o enormă cavernă subterană. Spre marea mea surprindere, în acea sală imensă, erau reunite fiinte umane în uniformă militară, fiecare purtând pe spate o mitralieră. Apoi am mers în sir indian, împreună cu alte persoane, către un fel de «usă energetică», de care am trecut si care mi s-a părut că ne-a afectat compozitia atomică. Mi-am spus în minte: «iată că militarii dispun de o tehnologie extraterestră».“ Lammer si-a continuat studiul remarcând un alt fapt care i s-a părut cam ciudat: „este important de remarcat că anumite persoane care au trecut prin experienta răpirii au ulterior flash-back-uri constiente în care văd extraterestri si personal militar uman laolaltă. În schimb, în cursul regresiilor hipnotice, nu îsi mai amintesc decât de personalul militar“.
Tocmai pentru că tematica bazelor subterane este un fel de leit-motiv într-o bună parte din relatări, continutul
descrierilor trebuie considerat cu o mare atentie. În cea mai mare parte a cazurilor, în conformitate chiar cu
mărturiile specialistilor în „răpiri extraterestre“, dar si cu cele ale victimelor, acestea din urmă afirmă că au fost
supuse injectării cu droguri sau că au fost victimele unor tehnologii capabile să modifice perceptia si emotiile.
După mărturia lui Steven M. Greer, aceste cazuri sunt înscenări foarte bine puse la punct de către echipe speciale din serviciile de securitate subordonate grupării malefice a asa-zisilor Iluminati, care urmăresc crearea unui curent de opinie negativ fată de civilizatiile extraterestre benefice care urmăresc să ajute umanitatea.
Mărturia lui Milton William Cooper
Răposatul Milton William Cooper, fost ofiter de informatii, este unul dintre primii martori militari care au făcut
publică existenta unui program de subjugare a umanitătii în cadrul unui complot orchestrat la nivel înalt.
Chiar dacă scrierile sale au stârnit râsul (naiv sau răuvoitor) a numerosi jurnalisti, nu este mai putin adevărat
faptul că unele documente si descrierea pe care o face modului de functionare a anumitor institutii si grupuri
militare clandestine sunt cât se poate de detaliate si de pertinente. Toate documentele strânse de Cooper pot fi consultate în cartea sa testament, „Behold a Pale Horse“. În ceea ce priveste bazele subterane, Cooper afirmă că a avut posibilitatea de a consulta anumite documente referitoare la baza de la Dulce, documente care i-au fost puse la dispozitie de un agent CIA care lucra acolo: „dosarul cuprinde 25 de fotografii alb-negru, un film fără text si o serie de documente privind datele tehnice relative la bazele care sunt în proprietatea guvernului american. Această bază este în continuare operatională. Se crede că mai există încă patru astfel de baze în SUA, iar una dintre acestea este la câtiva kilometri spre sudest de Groom Lake, în Nevada... Anumite documente pretind să dezvăluie obiectivele extraterestrilor si felul în care folosesc animalele sau oamenii pe care îi răpesc.“
Cooper sustinea existenta unei multitudini de baze si de retele de coridoare subterane deja existente, la care se adaugă multe altele, a căror construire progresează cu fiecare zi. Scrieri precum „Călătorie spre centrul
Pământului“ si legende precum cele ale kobolzilor, păzitori ai metalelor pretioase, oricât de fictive ar putea să
pară, nu sunt totusi complet lipsite de un sâmbure de adevăr, căci este cât se poate de adevărat că orase întregi au fost construite sub pământ acum foarte mult timp. Cooper sustine aici teza conform căreia umanitatea a fost creată, în diverse scopuri, de către rase extraterestre aflate uneori în conflict unele cu altele si care îsi continuă cercetările si astăzi. El mai spune că unele dintre aceste rase ar trăi în continuare în orase si în baze care sunt uneori interconectate cu bazele militare umane.
Bazele subterane ultrasecrete despre care a făcut unele dezvăluiri Branton
Un ultim exemplu de autor care a scris în detaliu despre bazele subterane si despre tematica complotului
extraterestru este Branton, alias Bruce Alan Walton, care se prezintă ca fiind o victimă a răpirilor si a
manipulărilor realizate de un grup militar clandestin si de către extraterestri. El a scris numeroase lucrări si o
întreagă literatură virtuală (Dosarele Branton, Documentele de la Dulce, etc.), precum „Cartea despre Dulce“
(„The Dulce Book“) care nu se referă decât la baza subterană din New Mexico (http//www.title14.com/ufo/dulce/). Explicatiile date de el sunt foarte detaliate, conforme cu relatările altor martori, însă, încă o dată, niciun document concret nu este adus în sprijinul acestor afirmatii. Pentru ca cititorul să îsi poată face o idee mai clară despre informatiile culese de Branton, iată câteva extrase dintr-unul din interviurile pe care le-a dat: „Am auzit că s-a început construirea bazei de la Dulce între 1937 si 1938. De-a lungul anilor, baza a fost extinsă de către corpul de ingineri de geniu al armatei terestre, ultimele lucrări fiind realizate între 1965 si 1966, cu scopul de a se realiza legătura între bază si un sit subteran mai vechi, situat la Page, în Arizona
(la mai multe sute de kilometri). Cele patru colturi ale bazei se numesc PERICA. Marea majoritate a triburilor
indiene care trăiesc în zonă stiu de existenta acestei baze, putând chiar să descrie în detaliu formele de viată
străină provenind din subteran si care locuiesc în regiune. Referirile cu privire la Dulce privesc în special
nivelurile superioare ale bazei si nu pe cele inferioare, care sunt mult mai numeroase si care sunt compuse din
grote de mari dimensiuni si din caverne naturale, dar si dintr-un vechi sistem de tuneluri. Acest sistem este
luminat cu pentoxid de fosfor, o substantă pe care micii cenusii o evită si a cărei origine nu este cunoscută. De
fapt, anumite surse ne-au informat că unele dintre părtile instalatiilor care compun NORAD (sistemul de
apărare al Americii de Nord), din Colorado, au fost construite pe amplasamentele sistemului de caverne
preexistent, ceea ce confirmă faptul că Ray Palmer si Richard Shaver aveau dreptate când afirmau că, începând de la mijlocul anilor ’40, guvernul a făcut cercetări pentru a găsi vechile retele de tuneluri, cu scopul de a le transforma si folosi în scopurile sale. După anumiti muncitori pensionati care au participat la aceste lucrări, în anii ’60, pentru săpăturile realizate în anumite părti ale sistemului s-a folosit explozibil nuclear. Există si sectiuni compuse din tuneluri speciale pentru circulatia navetelor si pentru sistemul de transport. Aceste sectiuni au fost realizate de către specialisti dispunând de o tehnologie extrem de avansată cu ajutorul căreia se pot construi tuneluri ale căror pereti sunt foarte netezi. Acesti pereti seamănă cu sticla fumurie sau sunt de culoare neagră... Odată cu planurile de la Rand Corporation, aceste tuneluri au fost continuu extinse. Grotele si cavernele de la Dulce rivalizează cu cele de la Carlsbad, care sunt celebre prin aceea că sunt considerate de către specialistii speologi a fi printre cele mai mari din lume... Conform anumitor surse, se pare că baza de la Dulce este înconjurată din toate părtile de baze extraterestre. Se pare că Mount Archuleta, care aparent este nucleul central al întregului sistem subteran, nu este de fapt decât o sectiune din complexul care, după unii autori, este de talia Manhattan-ului! Una dintre sursele mele mi-a spus că există spaŃii subterane care se află la mai multe sute de picioare sub orasul Dulce si care fac parte din primul etaj al complexului!... În ciuda nivelului ridicat de securizare si de acreditare pe care îl atinsese în cadrul acestor proiecte secrete, Thomas Castello, una dintre surse, nu cunostea decât o parte din mega-complexul care se situează sub această zonă. Oricare ar fi activităŃile din această zonă, se pare că Dulce se află într-o zonă de intersectie de importantă
majoră, în care totodată se desfăsoară activităti însemnate ale extraterestrilor. Această zonă se întinde până la
baza de la Los Alamos. Unii spun că această regiune cuprinsă între Dulce si zona muntoasă de la Los Alamos si Santa Fe National Forest pare să fie un adevărat cuib al fortelor reptiliene si al micilor cenusii în America de Nord, cu toate că mai există numeroase alte baze de-a lungul retelei de subterane care se întinde pe distanta dintre Dulce si Zona 51 din Nevada... În ceea ce priveste reteaua subterană de tuneluri pentru navete, aceasta functionează peste tot în lume ca o retea imensă de autostrăzi subterane. Aceste autostrăzi subterane dispun de electricitate si de motoare electrice pentru transport, care este realizat cu ajutorul unui fel de camioane si de navete electrice. Dar mai există si un alt fel de transport, mai rapid, pentru aprovizionare si pentru pasageri. Această retea mondială se numeste «Sub-Global System». Există zone de control la intrarea în fiecare stat. Această retea este compusă din tuneluri prin care circulă navete care pot atinge viteze incredibile si care folosesc un sistem de propulsie bazat pe levitatie magnetică (mag-lev). În Statele Unite, fiecare stat în parte are propria sa intrare în acest sistem. Există, de asemenea, si sisteme de acces mai complexe pentru intrarea în bazele militare. În cea mai mare parte, intrările în acest sistem sunt camuflate prin activitătile industriei miniere si ale carierelor. La Wyoming, de exemplu, aproape de Brooks Lake, există un drum care duce direct la un sistem subteran. Acest drum nu mai este functional, dar poate fi oricând repus în folosintă prin mobilizarea unui buget minim.“ În restul acestei expuneri destul de lungi, Branton descrie si alte instalatii subterane din SUA si din lume, cu un lux impresionant de amănunte, care îl lasă pe cititor într-o stare de perplexitate si de uimire. Pentru cei care doresc să afle mai multe, discutia în limba engleză poate fi descărcată de la site-ul:
http//www.crowdedskies.com/dulce_papers4.htm
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu