Revolutia Islandeza

De ce nu a fost mediatizata recenta revolutie pasnica a islandezilor?

informatia e libera pe net

Stiati de revolutia pasnica a islandezilor care s-a desfasurat in ultimii 5 ani? Daca nu, asta este pentru ca nu s-a vorbit vreodata despre acest subiect nici la televizor si nici in alte medii de comunicare oficiale. Ca sa fi aflat despre eveniment ar fi trebuit sa accesezi pagina de Internet corecta sau sa fii pe pagina de Facebook corecta. De ce se intampla lucrurile in acest mod? De ce se tine secret ceva atat de monumental?

Mai intai ar trebui sa discutam ce anume s-a intamplat in timpul acestei revolutii, apoi va deveni mai clar de ce nu a aparut vreodata la stirile televizate.

S-a intamplat in timpul unei framantari financiare deosebite la nivel mondial, iar stirile despre bancile din toata lumea care primeau ajutoare financiare masive pentru a stinge sau minimiza revoltele populare erau peste tot la televizor. Povestea Islandei este diferita pentru ca nu a existat acest fenomen de intimidare a revoltelor, in schimb masele au luat atitudine si s-au revoltat. Iata motivul pentru care nu s-a dat la stiri nimic, nicaieri. Daca restul lumii ar fi aflat ca poporul a castigat, ar fi putut sa inceapa sa aiba idei.

In timpul dezastrului financiar din 2008 si 2009, populatia islandeza a fortat guvernul si bancile sa se retraga. Cum au reusit acest lucru? Prin metode pasnice. Urmatoarele informatii rezuma care sunt pasii pe care i-au intreprins intr-un proces care a durat mai multi ani si care a inceput prin constientizarea faptului ca asa nu se mai poate.

2008- Principala banca a Islandei este nationalizata. Krona, moneda nationala islandeza se devalorizeaza si bursa se prabuseste. Tara se afla in faliment.

2008- Cetatenii se revolta in fata Parlamentului si reusesc sa obtina demisia primului ministru si a guvernului in functie. Se organizeaza noi alegeri. Cu toate astea, tara inca este intr-o situatie economica dificila. Intra in vigoare o hotarare a Parlamentului prin care poporul islandez plateste lunar, in urmatorii 15 ani, o datorie de 3 milioane si jumatate de euro catre Marea Britanie si Olanda, cu o dobanda de 5.5%.

2010- Islandezii ies din nou in strada cerand un referendum (cu privire la plata datoriei externe, n. tr.). In ianuarie 2010, presedintele islandez refuza sa aprobe horararea Parlamentului, in schimb anunta organizarea unui vot popular pe aceasta tema. In martie, prin intermediul referendumului, 93% din populatia islandeza isi exprima refuzul de a plati datoria. Intre timp, oficiali ai guvernului initiaza o investigatie pentru a-i deferi justitiei pe cei responsabili de aceasta criza. Mai multi bancheri si reprezentanti ai executivului sunt arestati. Interpol-ul da o dispozitie prin care cei implicati sunt fortati sa paraseasca Islanda.

Se convoaca o adunare pentru a redacta o noua constitutie, bazata pe modelul celei din Danemarca, pentru a evita capcanele indatorarii prin imprumuturile externe. Din cei 522 de candidati sunt alesi 25 de cetateni- fara nicio afiliere politica. Singura calificare necesara depunerii candidaturii sunt maturitatea si sprijinul a 30 de persoane. Adunarea constitutionala incepe in februarie 2011 si se materializeaza in asa-numita "carta magna" din prezent care contine recomandari ale mai multor adunari organizate prin tara. In ultima instanta, ea trebuie sa fie aprobata atat de Parlamentul actual cat si de cel creat la urmatoarele alegeri legislative.

Foarte interesanta povestea, nu-i asa? Aproape ca se poate intrevedea in acest moment motivul pentru care nu a ajuns pe prima pagina nicaieri, si nici nu s-a dat la radio sau la televiziune. Imaginati-va cum ar fi sa vedeti acesta stire de mai multe ori in fiecare zi, oriunde traiti in acesta lume, nu credeti ca oamenilor le-ar veni idei? Poate chiar ar incerca sa faca la fel? Cu siguranta. Intotdeauna exista subiecte care sunt scoase in fata- crime, teroare, violenta, succese ale guvernului, escrocherii medicale si informatii false, dar niciodata nu auzim de evenimente care ar putea fi amenintatoare pentru sistem.

Un alt factor cheie al acestei revolutii pe care trebuie sa-l observam este ca nu a provenit dintr-un loc al violentei, al varsarii de sange sau al terorii. Nu s-a luptat nimeni si nici arme nu s-au folosit! Pur si simplu s-au adunat laolalta cetatenii si au rezolvat problemele. Acest lucru il poate face oricine din aceasta lume, doar ca nu crede ca este posibil. Umanitatea a fost in asa fel programata incat sa nu aiba incredere in asa ceva. Auzim mereu despre nevoia noastra de a fi guvernati, exista prea multi oameni nebuni, avem nevoie de un frate mai mare care sa tina lucrurile sub control. Adevarul este ca, fara limite si anumite reguli pe care le foloseste sistemul, am fi oameni mult mai pasnici pentru ca nu ar trebui sa ne comportam ca si cum ar trebui mereu sa supravietuim. Acum, nu doresc sa afirm ca doar sistemul este de vina, deoarece nu este asa, programarea noastra ca specie este de asemenea foarte predominanta, in ceea ce priveste ce am fost invatati si ce credem despre noi insine. Sunt aici doar pentru a afirma ca aceasta programare poate fi contracarata, iar constiinta noastra de sine poate fi schimbata si chiar se schimba.

De asemenea, cred ca este un pas urias sa vedem cum Islanda a utilizat metode noi de a-si schimba conducatorii. Cineva care este un adult si are sustinerea a macar 30 de persoane poate conduce. Acest lucru este extraordinar, deoarece singurul motiv pentru care politicienii nostri de astazi au la baza o anumita educatie este pentru ca elitele au nevoie sa stie ca acesti oameni sunt programati sa repete acest sistem. In mod general acesti oameni trebuie sa fie afiliati si unor corporatii astfel incat sa poata fi controlati financiar.

Acum Islanda face formalitatile pentru a pune sub acuzare pe unii dintre cei mai puternici fosti bancheri ai lor, iar procurorul islandez care se ocupa in mod special de acest lucru ar putea pune sub acuzare in jur de 90 de persoane. Intre timp, peste 200 de persoane, inclusiv fostul director executiv al celor mai mari trei banci islandeze sunt condamnati deja pentru activitatile lor. Desi nu prea sunt de acord cu factorul justitie, inteleg ca acesti pasi sunt considerati cei mai potriviti pentru a fi utilizati in aceste cazuri.

Sa speram ca modelul islandez va fi preluat de catre cat mai multe tari din intreaga lume!
 
Autor: Joe Martino
Traducerea: Alina Stredie

Cum s-a transformat Islanda din coşmar în succesul Europei

30 noiembrie 2011, 21:47

Din statul care a trecut prin una dintre cele mai abrupte prăbuşiri din lume, Islanda a devenit acum ţara cu una dintre cele mai rapide creşteri economice din Europa.

În urmă cu trei ani, în octombrie 2008, Islanda devenea prima ţară europeană care intra în criză. Sistemul bancar s-a prăbuşit, trăgând după el întreaga economie naţională. Acum, în timp ce Uniunea Europeană se luptă să găsească o soluţie pentru a opri extinderea crizei datoriilor de stat din zona euro, Islanda a revenit la creştere economică (estimată la 3% pentru 2011), rata şomajului scade, la fel şi costurile de împrumut ale statului.

Sistem bancar cât 11 PIB-uri

În timp ce state europene mari precum Portugalia şi Grecia sunt retrogradate de agenţiile de rating la categoria „junk", perspectiva ratingului acordat Islandei de către Standard & Poor's a fost modificată de la „negativă" la „stabilă". Totul prin aplicarea strategiilor „de manual" pe timp de criză, spun economiştii.

La sfârşitul anilor '90, islandezii au decis că vor să-şi dezvolte economia cu ajutorul sistemului bancar. Zis şi făcut! S-au uitat către Elveţia şi Luxemburg, şi-au privatizat sistemul bancar şi, cu sprijin puternic din partea statului, acesta a ajuns să deţină active cu o valoare de 11 ori mai mare decât Produsul Intern Brut al ţării (care s-a ridicat, în 2007, la aproximativ 12 miliarde de dolari).

Au „uitat" însă să organizeze şi un sistem eficient de reglementare, iar asta i-a costat, în final, întregul sistem. Băncile s-au afundat într-un vârtej de practici neortodoxe, împrumutându-se masiv una pe alta. Instituţiile financiare din UE rămâneau reticente faţă de grupurile bancare islandeze, aşa că acestea din urmă au început să se confrunte cu o lipsă acută de lichidităţi.
Atunci au început să ofere unele dintre cele mai ridicate dobânzi din Europa (de până la 10%) pentru a atrage cât mai multe depozite personale. Totul a funcţionat o perioadă. 400.000 de cetăţeni britanici şi olandezi şi-au deschis conturi de economii la Icesave, cea mai mare bancă a ţării. Dezechilibrele din sistemul islandez erau însă atât de mari încât, la doar câteva săptămâni după ce gigantul bancar american Lehman Brothers a intrat în faliment, principalele trei bănci din ţară au ajuns în pragul colapsului şi au fost naţionalizate.

Inflaţie de 17,1%

Guvernul de la Reykjavik a preferat să lase băncile să intre în faliment şi să nu-şi plătească datoriile decât să le salveze cu banii contribuabi­lilor. Însă, odată cu băncile s-a prăbuşit şi moneda naţională, coroana islandeză. Cum mica insulă din Atlantic se bazează pe importuri pentru aproape toate bunurile - de la alimente la materiale de construcţii - toate preţurile au explodat. Inflaţia a atins un prag-record de 17,1% în noiembrie 2008. Mai mult, cum populaţia fusese încurajată să se împrumute (mai ales în valută), islandezii s-au trezit peste noapte cu credite de două sau chiar de trei ori mai mari. Din cauza creditelor, multe firme au intrat în faliment. Rata şomajului a crescut, salariile au scăzut, veniturile statului s-au redus şi cheltuielile cu beneficiile sociale au crescut.

A urmat apoi un împrumut de urgenţă de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) în valoare de 2,1 miliarde de dolari, care a mers exclusiv către controlarea cursului. Politicienii au decis să permită o depreciere controlată a coroanei. În acelaşi timp, aceştia au hotărât să ridice un zid de protecţie în jurul beneficiilor sociale, care nu au fost afectate de măsurile de austeritate. Totodată, taxele şi impozitele au fost micşorate pentru cei cu venituri mici şi majorate pentru cei cu venituri ridicate.

"Revenirea economică a Islandei arată avantajele de a nu fi în zona euro.''
Paul Krugman
laureat Nobel  pentru Economie

Fără intervenţia FMI

Pentru că banii de la FMI au mers exclusiv către controlarea cursului, creditorul internaţional n-a avut niciun cuvânt de spus în strategia anticriză a guvernului. Acesta a ales să lase băncile să dea faliment şi să consolideze sistemul de beneficii sociale.

Politicienii vor ca populaţia să plătească. Islandezii spun „Nu!"

Britanicii şi olandezii se numără printre cei mai mari păgubiţi de pe urma prăbuşirii sistemului bancar islandez. Fonduri de pensii din cele două ţări investiseră masiv în Icesave, cea mai mare bancă din Islanda, care a dat faliment. Guvernul şi Parlamentul de la Reykjavik au aprobat în mai multe rânduri planuri de rambursare a acestor fonduri către cele două ţări.

Populaţia le-a respins însă de fiecare dată printr-o majoritate covârşitoare la referendumurile organizate în acest sens. Până la urmă, problema a fost înaintată Curţii de Justiţie a Asociaţiei Europene de Liber Schimb (EFTA), o instanţă internaţională sub jurisdicţia căreia intră toţi membrii EFTA. Aceasta a decis că Islanda trebuie să plătească datoriile începând cu 2016 şi până în 2046, cu o dobândă anuală de 3%. Parlamentul islandez nu recunoaşte însă decizia.
Între timp, strategia de ieşire din criză pare să dea roade. Deprecierea masivă a coroanei a ajutat Reykjavik să devină acum unul dintre cele mai aglomerate oraşe europene, notează jurnaliştii BBC. „În timp ce toată lumea salva de urgenţă bancherii şi forţa populaţia să plătească pentru asta, Islanda şi-a lăsat băncile să dea faliment şi chiar a consolidat plasa de beneficii sociale", notează Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, într-un editorial publicat în „The New York Times".

Creştere economică de 3% în 2011

„Revenirea economică a Islandei arată avantajele de a nu fi în zona euro", continuă acesta. Rata şomajului rămâne ridicată, la 7%, însă a început să scadă. Inflaţia a ajuns la 6%, iar economia a trecut de la o contracţie de 10% în 2009 la o creştere de estimată la 3% în 2011. Comparativ, media creşterii economice în UE a fost de 0,2% în cel de-al treilea trimestru al acestui an. Situaţia Islandei nu poate fi însă comparată cu actuala criză prin care trece UE, avertizează analiştii. „În timp ce Islanda s-a confruntat cu o criză bancară din cauza extinderii sectorului, Europa trece acum printr-o criză bancară cauzată de datoriile de stat", explică Jon Bjarki Bentsson, analist la banca Islandbanki.

Primul premier doborât şi judecat din cauza crizei

Fostul premier islandez Geir Haarde este primul şef de guvern care şi-a pierdut funcţia din cauza crizei. În ianuarie 2009, la doar câteva luni de la izbucnirea crizei, a fost forţat să accepte organizarea de alegeri legislative anticipate. Atunci când acestea au avut loc, în aprilie, a fost înlocuit de Johanna Sigurdardottir. Apoi, în septembrie 2011, Haarde a devenit şi primul politician care răspunde în faţa tribunalului pentru eşecul de a proteja ţara de criză. Acesta este acuzat că ştia de dezechilibrele din sistemul bancar, dar a ales să nu acţioneze.

Islanda aruncă la gunoi guvernul corupt şi apoi arestează toţi bancherii supuşi familiei Rothschild

Încă din secolul trecut marea majoritate a americanilor a visat să spună NU criminalilor bancheri corupţi conduşi de familiile Rothschild şi Rockefeller, dar nimeni nu a îndrăznit să o facă. De ce? Dacă numai jumătate din naţiunea americană şi 1% din cei care plătesc taxe şi impozite ar fi spus “AJUNGE!”, atunci guvernul s-ar fi schimbat. De ce este oare atât de greu pentru unii oameni să înţeleagă că printr-un simplu REFUZ de a plăti taxele către un sistem corupt se poate obţine mult mai mult decât prin violenţă? Cu alte cuvinte, URMĂREŞTE SĂ DESCOPERI UNDE AJUNG BANII TĂI! E chiar atât de greu? Adevărul în această privinţă este că doar islandezii au fost în stare să o facă… deocamdată. Nu numai că au reuşit să răstoarne un guvern corupt până în măduva oaselor, dar au pus bazele unei Constituţii corecte care va asigura că toate aceste dezastre naţionale nu vor mai putea să se repete niciodată. Dar asta nu e totul… Cea mai bună veste abia acum urmează!

Ei bine, islandezii AU ARESTAT DEJA pe toţi bancherii supuşi lui Rothschild şi Rockefeller, care s-a dovedit că sunt răspunzători de haosul şi prăbuşirea economică a Islandei. Săptămâna trecută, 9 persoane au fost arestate în Reykjavik şi Londra pentru fapte de criminalitate financiară care au determinat prăbuşirea economică a Islandei în anul 2008, criza profundă care a făcut să apară o REACŢIE PUBLICĂ FĂRĂ PRECEDENT care schimbă destinul ţării. În Islanda se desfăşoară o REVOLUŢIE FĂRĂ ARME, ţara cu cea mai veche democraţie (anul 930), şi ai cărei cetăţeni au reuşit să impună schimbări fundamentale (nu doar de faţadă) prin demonstraţii ferme. Dar de ce oare restul ţărilor occidentale nu au auzit nimic despre asta?

Mass-media oficială occidentală este sub controlul Cabalei criminale, aşa că nu e de mirare că există această cenzură strictă. La presiunea cetăţenilor islandezi, nu numai că guvernul a demisionat, dar s-a demarat elaborarea unui proiect pentru noua Constituţie, iar acum se începe procesul penal prin care bancherii vinovaţi de declinul economic al ţării vor fi puşi sub acuzare. Acest proces revoluţionar liniştit, fără violenţă, îşi are originile în anul 2008 când guvernul islandez a decis să NAŢIONALIZEZE cele mai mari 3 bănci din ţară (Landsbanki, Kaupthing şi Glitnir) ai căror clienţi erau în principal englezi şi americani. După această măsură, moneda locală (krona) s-a devalorizat puternic, iar bursa financiară islandeză a fost închisă temporar atunci când scăderea ajunsese la 76 %.

Islanda devenise falimentară, şi pentru a salva situaţia FMI a oferit 2,1 miliarde USD, iar ţările nordice au oferit în plus 2,5 miliarde USD. În timp ce băncile şi autorităţile căutau soluţii la situaţia economică dezastruoasă a Islandei, cetăţenii islandezi au ieşit în stradă şi au manifestat paşnic zeci de zile în şir în faţa Parlamentului Islandei, astfel că primul ministru Geir Haarde a demisionat. Cetăţenii au cerut în plus alegeri anticipate, şi au reuşit! În luna aprilie 2012 a fost aleasă o coaliţie de guvernământ, formată din Alianţa Social Democrată şi Mişcarea Verde de stânga, iar prim ministru a fost numit Johanna Siguroardottir. Pe parcursul anului 2009, economia Islandei a continuat să fie într-o stare precară, dar Parlamentul a propus ca ţara să plătească Angliei şi Olandei suma de 3,5 miliarde de EURO, eşalonata pe 15 ani, la o dobândă de 5,5 % !!! Această propunere a aprins din nou scânteia populară în Islanda, oamenii s-au întors pe străzi cerând ca această decizie să fie supusă unui referendum.

În martie 2010, acest referendum a avut loc şi 93 % din populaţia Islandei a REFUZAT să plătească datoria în condiţiile propuse. Asta a determinat creditorii să îşi regândească strategia şi să o îmbunătăţească, oferind o rată de numai 3 % şi eşalonarea pe o perioadă de 37 de ani. Ei bine, nici asta nu a mers. Actualul Preşedinte al Islandei, văzând că Parlamentul aprobase propunerea cu o marjă foarte mică de voturi, a decis luna trecută să nu o ratifice, şi a chemat poporul islandez din nou la referendum pentru ca oamenii să aibă ultimul cuvânt.

Bancherii tremură de frică 

Revenind la situaţia tensionată din anul 2010, în timp ce islandezii refuzau să-şi plătească datoriile către rechinii financiari fără să fie consultaţi, coaliţia de guvernare a lansat o investigare financiară care să determine responsabilităţile legale pentru criza economică brutală ce a afectat ţara, astfel că a arestat deja câţiva bancheri şi directori executivi care erau implicaţi în operaţiuni financiare de mare risc. Între timp, Interpolul a emis un mandat de arestare internaţional pe numele lui Sigurdur Einarsson, fostul preşedinte al uneia dintre bănci. Această situaţie a făcut ca bancherii şi directorii speriaţi să părăsească ţara în masă, ca şobolanii. În acest context de criză, a fost aleasă o adunare care să pună bazele unei noi Constituţii care să reflecte lecţiile învăţate şi să o înlocuiască pe cea în funcţiune, fiind inspirată de Constituţia Daneză.

Pentru asta, în loc să apeleze la experţi şi politicieni, Islanda a decis să apeleze direct la popor, din moment ce poporul are putere asupra legii, şi nu invers. Mai mult de 500 de islandezi s-au prezentat ca şi candidaţi pentru a participa în acest exerciţiu de DEMOCRAŢIE DIRECTĂ şi a scrie o nouă Constituţie. Au fost aleşi 25 dintre ei, fără niciun fel de afiliere politică, printre aceştia fiind studenţi, avocaţi, jurnalişti, fermieri şi sindicalişti. Una dintre prevederile importante ale acestei noi Constituţii va fi protejarea expresă a libertăţii de informare şi de expresie, având numele de Iniţiativa Mediei Moderne Islandeze (IMMI), o lege care are scopul să facă din Islanda un paradis pentru jurnalismul de investigaţie, pentru libertatea de informare, în care sursele, jurnaliştii şi furnizorii de internet care găzduiesc site-uri de ştiri, sunt protejaţi prin această lege. Oamenii, din nou, vor decide viitorul Islandei, în timp ce politicienii şi bancherii vor privi de pe margine transformarea acestei naţiuni.
Islanda este un exemplu curajos pentru toate naţiunile lumii!

Cum vânează Islanda vinovaţii pentru criză (Le Monde, Paris)

La Londra, Barclays a falsificat dobânzile împrumuturilor dintre bănci. La Madrid, Bankia şi-ar fi manipulat conturile pentru a intra la Bursă. Cum pot fi obligate băncile care greşesc să dea socoteală? În Islanda, a fost numită o echipa de anchetatori care îi caută pe fraudatori pentru a-i aduce în faţa justiţiei. Extrase.

Înainte de criza economică, Olafur Hauksson era comisar de poliţie în Akranes, un mic port de 6 500 de locuitori la capătul unei peninsule îngheţate, la circa cincizeci de kilometri de Reykjavik. Din ianuarie 2009, el îi urmăreşte şi aduce în faţa justiţiei pe cei care au jucat un rol în prăbuşirea economică a ţării, în 2008.

La sfârşitul verii 2008, balonul imobiliar islandez explodează, consecinţă a crizei subprime din SUA. La două săptămâni după căderea băncii Lehman Brothers, cele trei bănci principale ale ţării, a căror valoare reprezintă 923% din PIB, se prăbuşesc. Mica insulă este prinsă în vârtejul crizei, coroana islandeză se scufundă, şi nicio intervenţie nu-i poate influenţa cursul. Pe 6 octombrie 2008, în direct la televiziunea naţională, primul ministru al vremii respective îşi încheie discursul rugându-se lui Dumnezeu să “salveze Islanda“.

De la acea dată fatidică, Islanda a trăit zile tulburi. În 2009, islandezii, totuşi novici în demonstraţii sociale, îşi strigă mânia împotriva politicienilor şi acestor “neo-vikingi” ai finanţelor  care i-au înşelat. “Revoluţia cratiţelor” a condus la demisia Parlamentului şi a guvernului conservator.

Printre cererile acestei mişcări se numără trimiterea în judecată a celor care au profitat de situaţia economică şi care au împins Islanda în prăpastia economică. Alegerile legislative anticipate au adus stânga la putere. Noul prim-ministru, Johanna Sigurdardottir, vrea să numească rapid un procuror special pentru a ancheta cauzele crizei. Dar candidaţii nu se îmbulzesc la acest post.

Noi metode de urmărire

Olafur Hauksson, izolat în micul său comisariat de provincie, are meritul de a nu avea nicio legătură cu această elită acuzată de a fi împins insula spre faliment. În ciuda lipsei sale de experienţă în materie de justiţie economică, el este singurul care s-a propus pentru post. Mai mult de trei ani după numirea sa, el însuşi recunoaşte, “că a început doar de curând să se simtă bine în această funcţie“. Iniţial în fruntea unei echipe de cinci persoane, el conduce acum peste o sută de colaboratori.

Sarcina lor este dublă: “Pe de o parte, trebuie să anchetăm toate suspiciunile de fraudă şi delicte comise înainte de 2009, pe de altă parte, demarăm noi-înşine procese împotriva presupuşilor făptaşi“. O metodă “complet nouă“, care permite anchetatorilor să “urmărească dosarele“, şi justiţiei să “cunoască pe de rost cazurile“. O condiţie indispensabilă “pentru a putea înfrunta foarte pregătiţii avocaţi ai apărării“.

Pentru a facilita misiunea procurorului, guvernul a făcut modificări legislative privind secretul bancar. “Astăzi avem acces la toate informaţiile, fără nicio obiecţie posibilă“, spune Olafur Hauksson. Suspiciunea de fraudă bancară, delictele de iniţiere (utilizarea de informatii privilegiate pentru obtinerea de profituri financiare), escrocherie, uzurpări de identitate profesională, deturnări de fonduri, anchetele sunt variate, şi cele trei – în curând patru – camere de interogare sunt tot timpul pline. Procurorul afirmă că lucrează astăzi pe “vreo sută de dosare prioritare“.

Majoritatea persoanelor ţintite sunt foşti responsabili din sectorul financiar, membri ai consiliilor de administraţie ale băncilor înainte de criză. Islandezi care au ales adeseori să se exileze în ţări străine – în special în Luxemburg – pentru a-şi continua carierele. O împrăştiere care complică sarcina echipei de procurori a lui Hauksson.

Dar aceştia înmulţesc percheziţiile şi echipa nu ezită să urmărească pistele anchetelor în filialele din străinătate ale băncilor islandeze, inclusiv pe lângă cetăţeni străini. “Avem o deplină cooperare internaţională“, subliniază Olafur Hauksson.

Până în prezent, au fost deja pronunţate câteva condamnări. Doi foşti directori ai băncii Byr, primii care au fost judecaţi, au fost condamnaţi la patru ani şi jumătate de închisoare. Fostul director de cabinet al ministrului de finanţe din momentul crizei, Baldur Gudlaugsson, a fost condamnat pentru delict de iniţiere la doi ani de închisoare.

În aşteptarea sentinţelor

Mai recent, Sigurdur Einarsson, fost preşedinte al băncii Kaupthing, a fost condamnat să restituie băncii 500 milioane de coroane – circa 3.2 milioane de euro – şi toate activele sale au fost îngheţate.

Alţii îşi aşteaptă procesele. Jon Thorsteinn Oddleifsson, fostul trezorier al băncii Landsbanki, îşi va cunoaşte în curând soarta, ca şi Làrus Welding, fost director general al băncii Glitnir.

Activitatea lui Olafur Hauksson naşte critici înflăcărate în rândul populaţiei. “Ştim că toate privirile sunt aţintite asupra noastră, că nu trebuie să eşuăm“, spune el, dar “a grăbi lucrurile ar conduce invariabil la greşeli şi în climatul actual, cu atâta neîncredere faţă de instituţii din partea islandezilor, trebuie mai mult ca niciodată să fim ireproşabili“.

Greu de a fi “ireproşabil” într-o societate în care practicile dubioase au fost mult timp o regulă. În mai, doi membri ai echipei procurorului au vândut informaţii pentru 30 de milioane de coroane  (191 000 euro) unui destinatar misterios. Aceşti doi foşti poliţişti lucrau pe dosarul Sjovar/Milestone, o companie de asigurări în care Banca Centrală islandeză investise înainte de a-şi ceda acţiunile pentru o sumă mai mică. Acuzaţi de încălcarea confidenţialităţii funcţiei lor, cei doi au fost suspendaţi şi scoşi cu forţa la pensie.

“Epurarea” sistemului financiar islandez, cum îi place lui Olafur Hauksson să spună, nu se va face imediat. Procurorul mizează pe un sfârşit de misiune în 2015, dar speră că Islanda, a cărei economie a recuperat treptat, va putea într-o bună zi “să privească în urmă şi să fie mândră de a fi tras învăţături bune din trecut“.

sursa:antiiluzii.blogspot.com