„Zeii“ din
mitologia sumeriană aveau o mare predilecție pentru aur, din care lucrau
tot felul de obiecte, ulterior acestea devenind sacre pentru oameni,
care le-au inclus în ritualul religios. Multe dintre legendele strânse
de oamenii din această zonă a Buzăului se referă la comorile fabuloase
ascunse prin munții din regiune. Nicolae Densusianu
aloca mai multe capitole din „Dacia preistorică“ acestor comori zeiești
constituite în tezaure sacre, pentru capturarea cărora regii vechimii
organizau expediții după expediții. În Ţara Luanei se afla lâna de aur,
după care au fost trimiși argonauții. După tradiție, „lâna“ aparținea
unui „berbece de aur care zbura prin aer, peste pământ şi mare“, dăruit
de zeul Soarelui unui rege. Copiii acestuia, persecutați de mama
vitregă, au luat „berbecele“ şi au zburat cu el în ţinutul Colchis,
cerând protecție regelui de aici, Aiete. Poetul Ovidiu localizează ţara
lui Aiete de la apus de Marea Neagră până lângă ținutul sciților. Exilat
la Tomis, poetul se şi lamentează în privința barbarilor care-l
înconjoară, „colchii şi hoardele de meteree şi geți“. Geții știm cine
sunt. Colchii şi meteree au lăsat „urme“ în Ţara Luanei sub denumirea
actuala a satelor Colți şi Materea, așezări locuite încă din neolitic,
unde se află nişte sanctuare străvechi, păzite cu strășnicie de călugări
până în secolul al XIX-lea. Oamenii spun că aceste sanctuare
inscripționate cu simboluri străvechi sunt adevărate hărți ale comorilor
sacre.
COMORILE „JURUITE“
Legat de
disparițiile de persoane, avem referiri foarte clare în povestirile
bătrânilor despre oameni care au găsit tezaure sacre şi au fost
azvârliți din locurile unde au fost descoperite aceste comori, de către
„spirite“. Astfel, aflăm că, deasupra fostului schit Găvanele, pe Podul
Manciului, oamenii au văzut flăcările ce joacă pe comori. Nefiind
pricepuți în citirea „jocului flăcărilor“, s-au grăbit şi au săpat.
Comoara de aici era însă „juruită“, iar săpătorilor „le-au apărut
spaime, fel de fel de călugări şi draci, care le-au luat mințile şi i-au
dus în alte locuri“. Când şi-au revenit, ei au povestit cum, în timp ce
săpau, au apărut spirite, după care s-au trezit departe de locul unde
se aflau, de parcă ar fi fost ridicați şi aruncați de acele spirite ce
păzeau comoara. Şi poate ar mai fi încercat să o caute dacă şi-ar fi
adus aminte unde începuseră să sape. „Parca le luase Dumnezeu mințile“,
spun bătrânii. O altă poveste se referă la un materean, iar despre
matereni Ovidiu spunea că apărau „lâna de aur“ împreună cu colchii.
Povestea noastră spune că „un oarecare Matareanu, săpând după o comoară,
s-a trezit, după vreo săptămâna, departe de acest loc, într-o poiană în
pădure, unde l-au găsit oamenii cam zăpăcit la cap“. Acesta uitase şi
cine este, era complet derutat.
INCURSIUNE PE „CELĂLALT TĂRÂM“
Se observă
în aceste povestiri că teleportările par a fi voința „cuiva“.
Specialiștii care au analizat fenomenul spun că nu este neapărat
„voința“ cuiva. Poate că cei care au îngropat tezaurele sacre în anumite
locuri cunoșteau „anomaliile“ zonei. Experimentele extrasenzoriale
efectuate în zonă în anii ’80 au inclus şi unul mai puţin obișnuit. Unul
dintre subiecții umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit
să verifice cu ochii minţii ce se întâmplă cu acele „aspirări“ în ceaţa
albastră, fiind dus într-un loc unde aparatele indicau o turbulenţă
energetică. El trebuia doar să intre în stare de transă şi să comunice,
pe cale telepatică, ce se întâmplă. Spre stupefacția celor prezenți,
subiectul a dispărut pur şi simplu din faţa lor. Fiind un experiment
militar, panica a fost maximă, mai ales pentru faptul că trebuia să se
asigure protecția participanților la experimente. Se temeau că omul a
dispărut complet, ca brăilenii, dar el a fost descoperit după aproape o
oră, căzut la pământ, incapabil sa vorbească, la câteva sute de metri de
locul din care dispăruse şi unde îl mai căutaseră cu câteva minute
înainte de a fi găsit. Când şi-a revenit, primele cuvinte au fost: „Am
venit de Dincolo“.
ASPIRAT ÎNTR-UN TUNEL TURBIONAR
Ceea ce a
povestit pare fantastic. A fost aspirat într-un tunel turbionar, gri, la
capătul căruia se afla o lumina strălucitoare. „Clasic“, s-ar putea
spune. Așa se „vede“ şi din starea de comă. Însă este pentru prima dată
când cineva explica aceasta lumină strălucitoare. „Este vorba de o
radiație luminoasă pe care o apreciez având 300.000 de grade Kelvin“. Ar
fi fost suficient atât să-i tulbure pe participanții la experiment.
Însă subiectul mai avea şi alte „amintiri“. A descris peisajul de
„Dincolo” asemănător cu cel pământean, dar în culori mult mai pure. Şi
da, a văzut şi oameni, o femeie şi o fetiță aidoma ei, de părea o clonă,
un bătrân şi un alt bărbat, cu ten gri, „altfel decât noi“. Straniu, în
comparație cu aceștia, subiectului i se părea ciudată rasa umană, fără
să poată preciza de ce. Nu a putut lua contact cu ei, păreau că rătăcesc
fără ţel, pierduți în timp şi spațiu. Sau el era cel care se „rătăcise“
în timpul şi spaţiul „lor“. Subiectul a apreciat trecerea lui prin
lumea de dincolo la o fracțiune de secundă şi nu i-a venit să creadă că
dispăruse aproape o oră. Mergând pe ipoteza că acei oameni poate
dispăruseră cândva în „ceaţa albastră“ şi nu mai găsiseră calea de
întoarcere, au fost chestionați sătenii despre dispariții ciudate.
„Sunteți oameni serioși sau cum?“, i-a luat la rost o bătrână. „Pai,
câte ciudățenii sunt pe aici, cine să mai știe!“.
ŢARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU
Localnicii
spun că „Ţara Luanei“ este „Poarta lui Dumnezeu“. Are legătură sau nu,
un grup de cercetători japonezi au constatat că aici se afla al treilea
pol energetic al Pământului, ca importanţă, primul fiind Vârful Omu.
Legătura acestei zone cu străvechea civilizație sumeriană a făcut-o
cercetătorul Paul Lazar Tonciulescu, în cartea sa „De la Tărtăria la
Ţara Luanei“. Am putea adăuga faptul că, în sumeriană, „Luana“ se
traduce prin „Cei pe care Anu îi păstorește“ sau, mai prozaic, „oamenii
lui Anu“, Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al cărui simbol, al
Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastică. În afară de tăblițele de
la Tărtăria cu o scriere protosumeriană (datarea cu C 14 atestă că
așezarea este cu 2.000 de ani mai veche decât orașele sumeriene),
ceramica antică descoperită pe teritoriul ţării noastre poartă simbolul
zeului Anu. Aici, se cuvine să amintim că „zeii“ sumerieni coborâseră pe
Pământ cu carele zburătoare şi întocmiseră înainte de Potop dinastia
zeilor, care guvernase peste civilizația primordială. Reamintim teoria
oceanologului american Rob Ballard, conform căreia marele potop rămas în
toate mitologiile lumii s-ar fi petrecut în bazinul Mării Negre, care
era doar un lac cu apă dulce. Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele
au inundat toată această regiune, iar lacul s-a transformat în mare.
Triburi ale acestei prime civilizații au migrat şi înainte de Diluviu,
dar după cataclism au „emigrat“ şi zeii, întemeind civilizațiile de pe
malurile Tigrului şi Eufratului, Indusului şi Nilului. Dar se pare că
aici a fost prima „Ţară a oamenilor lui Anu“.
CERCETĂTORUL VASILE RUDAN, DESPRE EXPERIMENTELE DIN MUNŢII BUZĂULUI: CEAŢA ALBASTRĂ
În urma unor
teste experimentale efectuate între 1978 – 1981, în regiunea Bozioru, a
rezultat că în anumite situații când se întrunește un număr
nedeterminat de factori electromagnetici (geomagnetici, biofizici şi de
altă natură) este posibilă dispariția instantanee a unor persoane. În
această zonă au loc unele fenomene paranormale ce încă nu pot fi
explicate prin legile fizicii așa cum le cunoaștem în prezent.
Inexplicabilă este şi „ceaţa albastră“, strălucitoare, cu irizări
ciudate, care se manifestă sub formă de cupolă, măsurată cu un
dispozitiv pentru radiații luminoase şi având 28.000 de grade Kelvin.
Acest fenomen este însoțit de o concentrare a infrasunetelor de foarte
joasă frecvenţă (3, 4 Hz) şi de un zgomot de fond foarte supărător
pentru ființele vii. Omul poate avea stare de greaţă, cefalee, simte că
îi vibrează toate celulele. În acele momente pot apărea halucinații,
vizuale şi auditive. În cazul în care subiectul uman depășește o limită
de siguranță, el poate fi „aspirat“ violent în interiorul acelei ceţi
albastre, care ia forma unui vârtej relativ orizontal. Doi subiecți
umani voluntari, dintre care un fizician, au descris în mod similar ce
li s-a întâmplat în timpul „aspirației“, experimentele fiind făcute la
un interval de doi ani. Apropierea de ceaţa albastră creează o stare de
teamă ce se transformă treptat în spaima incontrolabilă, când subiectul
este aspirat cu violenţă într-un tunel energetic turbionar, la capătul
căruia se vede o lumină albă, strălucitoare. Invitat în 2006 la
emisiunea “Miezul problemei” , domnul Vasile Rudan a relatat
experimentele, întâmplările şi misterele din Munții Buzăului .
DILATAREA TIMPULUI
În acel
tunel energetic, timpul se dilată. Omul este supus unor solicitări
fizice şi psihice foarte puternice, simte că se sufocă. La „expulzarea“
subiectului uman din tunelul turbionar, cerul este senin, strălucitor,
este o liniște totală, omul se simte bine, are senzația că se află în
stare de imponderabilitate. Dincolo de starea de bine, subiectul uman
este total dereglat. Pierde simțul orientării în teren pentru un
interval de maximum două ore, vede peisajul inversat, ca în oglindă şi
crede că cei din jurul său nu sunt cum ar trebui să fie. În zona
respectivă s-au făcut şi experimente de comunicație telepatică,
efectuate pe grupe de subiecți copii, pentru un studiu solicitat de
Ministerul Apărării Naționale. S-a constatat că în timpul ceţii albastre
turbionare, comunicațiile telepatice au o acuratețe de 96-98 la sută în
percepția mesajului. Testele au fost repetate şi în prezenţa unei
comisii militare. Fenomenul ceţii albastre este însoțit şi de fenomenul
descărcării temporare a pilelor electrice. Nu mai funcționa dozimetrul
pentru raze gamma, nici electromotorul aparatului de filmat. După
disiparea ceţii albastre, aparatele şi-au reluat funcţionabilitatea. Un
astfel de fenomen este comparabil cu cel relatat într-un documentar
difuzat pe Discovery, despre Triunghiul Bermudelor. În documentar, ceaţa
albastră este denumită „ceaţă electronică“ sau „vârtej electronic“,
fiind responsabilă de devierea unui avion cu 160 de km faţă de ruta
inițială.
EXPERIMENTE MILITARE SECRETE
Fotografia cu dematerializarea braţului cameramanului care filma experimentele de tip militar
În anii ’80, în Munții Buzăului s-au
efectuat o serie de experimente militare de către cercetători angajați
pe bază de contract de către Ilie Ceaușescu, care avea o unitate de
paranormali lângă lacul Gotes. Experimentele de la lacul Gotes priveau
apariția unui fenomen straniu, un vortex energetic ce se instala în
anumite condicii geo-magnetice, fiind însoțit de tulburări energetice
care favorizau transmisia telepatică.
FURAŢI DE RUŞI
În timpul
apariției “norului gri”, pe un fond de un albastru intens imposibil de
descris în cuvinte, au fost raportate dispariții de persoane, uneori
acestea apărând în alte locuri. Atașații militari sovietici au făcut
“schimb de experiență” cu cercetătorii români, uneori furându-le pur şi
simplu rapoartele secrete.
ASPIRAT DE NORUL GRI
Unul dintre
cercetătorii angajați de Ilie Ceaușescu s-a lăsat aspirat de norul gri.
El a dispărut din faţa observatorilor timp de 4 ore, fiind găsit la o
distanţă apreciabilă. A descris o călătorie într-un univers paralel
straniu, asemănător ca peisaj cu cel din care “plecase”. I s-a părut că
incursiunea sa a durat până în 10 minute. La revenire, vedea totul
inversat, ca în oglindă, şi a slăbit 8 kilograme în următoarele zile.
Cercetătorii au numit fenomenul norului gri “poarta timpului”, o poartă
energetică spre un univers paralel.
EXPERIMENTUL CERNOBROV
Tot în anii
’80, în paralel cu cercetările militarilor români de la Lacul Gotes,
Vadim Cernobrov, născut şi crescut într-o unitate militară de aviație,
absolvent al Institutului de Aviație din Moscova, secția Aerospațiale,
şi-a constituit un grup de cercetare. Acest grup a bătut munții Rusiei
în căutare de anomalii electromagnetice asemănătoare cu cele din Munții
Buzăului. Mergând mai departe decât românii, Cernobrov s-a apucat să
construiască o maşină a timpului, într-o fabrică militară dezafectată,
având caracteristicile electromagnetice din zonele studiate. El a
reușit, cu această mașină, să dea timpul înapoi cu 3 procente.
OPT DISPĂRUŢI
Ruşii au
făcut cercetări în domeniu încă de pe vremea lui Stalin, când funcționa
Institutul de Cercetare a Lumilor Paralele. Experimentele erau conduse
de doi academicieni recunoscuți, Kurciatov şi Ioffe. În 1952, Lavrenti
Beria, şeful poliţiei secrete, a inițiat un proces împotriva
cercetătorilor acestui institut, soldat cu executarea prin împușcare a
18 specialiști şi deportarea în lagăre a altor 59. Hrușciov a pus din
nou institutul pe picioare, dar, în 1961, un experiment nereușit s-a
soldat cu dispariția a opt cercetători renumiți. Familiile lor cred şi
astăzi că aceștia au fost uciși dintr-un motiv sau altul, şi nu
dispăruți pur şi simplu.
EXPLOZIA MISTERIOASĂ
În 1989, pe
30 august, s-a produs cea mai ciudată experiență. Se efectua un test cu
un modul al timpului, care cântarea 780 de tone, în insulele Anjou. La
bord se aflau trei cercetători, când o explozie infernală, fără cauze
vizibile, a făcut praf arhipelagul de 2 kilometri în diametru. Ultimele
informații de la bord proveneau dintr-o lume paralelă, în care modulul,
după coliziunea cu un obiect mare, rămăsese fără sectorul de propulsie.
Cercetătorii n-au murit în acea explozie. În înregistrările din arhivă
se află următoarea relatare: “devenim transparenți, putem să ne vedem
oasele şi venele, toate obiectele ne apar duble, este foarte întuneric
afară, mai avem oxigen doar pentru 43 de ore, dar nu ne mai putem
întoarce”.
sursa: gazetalubuzoianu.wordpress.com
